Nimeni

Simt uneori k nu mai am loc in lumea asta, k cei apropiati sufletului meu mereu pleaca, sh toti fara intoarcere. Am avut multe de suferit acesta luna, la sfirsitul lui august o scumpa fiintza a plecat din viatza la o virsta atit de fragida, era cel mai bun, cel mai scump, nimeni poate k nu intelege, dar e foarte dureros sh greu de inkipuit, apoi vine univerul, cu un nou inceput de drum, cu mult mai greu sh chinuitor. Singuratatea sufletului ma omoara incetul cu incetul. Cind am pornit sa scriu atitea imi veneu, dar acum ralizez k nu prea conteaza altora ceia ce scriu, ei niciodata nu vor fi in locul meu s vada cum e. Aici e frig, caci e noapte afara, sunt singura in casa-mi mare, ascult muzika mea preferata, vorbesc pe net cu cel mai scump omuletz la acest moment, dar nu sunt implinita, ceva lipseste, am in suflet un gol atit de mare, imi zboara gindul in toate partile, nu-mi pot aduna nici o idee macar, nu vreau s zik k iar pling, doar ca lin curge o lacrima pe obraz ce nu permit nimanui so atinga, laso sa-si traiasca viatza sa de o  secunda ;((((((