Dor...

Ai simtit vreodata ca ti-e asa de dor de cineva incat a-i fi in stare sa il scoti din vis pentru a-l imbratisa? Te-a durut vreodata intreg corpul deoarece nu mai suporta dorul de o anumita persoana? Mi-e dor de gustul tau, mi-e dor de zambetul tau, mi-e dor de glasul tau, mi-e dor de tot... mi-e dor de locul pe care il ocupi in viata mea. Si irosesc cuvantul dor pe atat de multe alte cuvinte reci, incat nu stiu ce mai ramane din acel fior care imi e strigat de fiecare celula din corp? E ceva ce e mai presus de verbul ,a dori', ceva ce a ajuns o nevoie, asa cum apa e o necesitate. Sa nu numesc capriciu sau obsesie, ceva ce ma tine treaza nopti intregi, ceva care ma face sa ma simt incompleta... Nu e dorinta, capriciu sau obsesie... E ceva ce ma bantuie la fiece ora din zi sau din noapte, ceva ce imi tine loc de hrana si apa, ceva ce ma fascineaza atat de tare incat mi-e frica sa inchid ochii ca sa nu ii pierd nici un minut din farmec. Mi-e dor sa ma las purtata pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul tau... Mi-e dor sa ma invelesc in fiecare seara cu umbra inimii tale... Mi-e dor sa ascult ciripitul pasarilor cu speranta ca imi aduc un mesaj de la tine... Mi-e dor sa ma uit in oglinda si sa vad chipul tau... Mi-e dor sa-ti simt bratele inconjurandu-ma atunci cand imi e frig... Mi-e dor sa-ti aud vocea in cea mai mare aglomeratie... Mi-e dor sa-ti simt gustul sarutului in toti porii pielii mele... Si toate astea inca la distanta... Oare voi gasi vreun leac pentru dor... in absenta ta? Nu. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste, sufletul meu stie... Incepe sa iti simta si mai tare lipsa. Numele tau imi apare din nou pe buze. Esti parte din mine si asta nu mai pot ignora... Doamne, cat imi e dor de tine...

sperante, iluzii, vise spulberate, reteta mortii spre durere.

Nu te mai simt. nu te mai .. Sunt doar cuvinte. Dar eu le simt cand le spun si cred in ele.

Mi-ai spulberat toate visele. Toate sperantele pe care eu mi le-am pus in tine, tot ce ti-am dat, absolut tot ce ti-am oferit eu a fost pentru ca tin la tine si de dragul tau. Si cel mai si cel mai mult ti-am oferit sinceritate, dragoste adevarata si sufletul meu.daca nu pe tot, cel putin o bucatica maricica. Si tu, ce-ai facut? le-ai aruncat pe toate… ai dat cu piciorul ca si cum nu ar fi insemnat nimic .. pentru tine, pentru mine, pentru NOI.

Simpatizandu-te mi-am dat seama ca o sa fie ceva. Iar atunci cand tii cu adevarat la cineva iti dai seama cand ceva este in neregula. Eh, simteam asta de ceva vreme, dar in acele 2 zile din saptamina a 2-a a lunii aprilie am fost prin Cer..da, iar. si totul datorita tie. M-a bucurat nespus faptul k la 11 seara s vii doar pentru jumate de ora la mine doar k s ma vezi si s ma saruti. Am realizat ca itradevar tii la mine, sa-ti fost indiferent nu mai faceai 4 km pe jos, doar pt k s ma vezi. Ma gandeam ca poate un “te iubesc” spus din inima, cu toata credinta pusa in el poate schimba multe, poate chiar o viata, dar daca ar fi fost asa….Erau doar niste simple cuvinte spuse in vint. Dar tu nu mai esti sincer de mult.

Oare tu esti sincer macar cu tine? cred ca nici tu nu mai stii pe cine minti.sau ce ai mintit, pe cine sau de ce. Probabil ca nici cu ea nu esti sincer. Adica .. totusi, te simt. la fel ca si ieri, cand am deschis pagina mea de odno, tu erai acolo, online. Este ca atunci cand pur si simplu simti ca trebuie sa faci ceva – dar tu nu cred ca stii acest sentiment, probabil ca nu actionezi neaparat dupa ce simti, actionezi dupa stimuli

Ce mai conteaza?

Te vad... in fiecare necunoscut ce-l intalnesc in drumul meu...Te simt... in fiecare adiere a vantului ce-mi atinge buzele... Te aud... in fiecare dintre zgomotele lumii...Te vreau... cu fiecare particica a corpului meu...Te visez... in fiecare noapte dormim imbratisati...Te chem... cu fiecare bataie a inimii mele...Te sarut... cu fiecare soapta...

Dar, acum am realizat ca oricat de mult mi-as dori eu, cuvintele nu valoreaza nimic.

[Te iubesc atat de mult incat, daca as putea, te-as face drog si m-as injecta cu tine.]                                        

Nu-Nu-Nu-Nu

Fericirea oamenilor este asemenea unui desen abia schiţat. Trei ştersături cu un burete ud … şi s-a terminat cu desenul.
Aeschylus

Fericire.
Zi de zi avem o mie şi una de motive ca să ne simţim fericirea pe piele.
Ea poate începe de la cea mai neînsemnată privire, cel mai nehotărât zâmbet, ce-a mai banală frază.
Pentru fericire, nu cred că este vreo definire aparte. Ea începe să fie unică pentru fiecare  şi toţi o înţeleg diferit.
La unii ea începe cu o ceaşcă de cafea, la alţii doar când îşi văd pisicul în pat.
Fericită este persoana care are cui spune “te iubesc”, care are pe cine îmbrăţişa.
Sute de omuleţi ne fac viaţa mai coloră, păcat că noi nici nu observăm.
Nu poate fi nimic mai plăcut ca o prietenă, nu zeci, da una, una care poate să-ţi sărute fruntea şi să te strângă tare… tare. Să te certe. Să te ierte. Să te înveţe.
Nu poate fi nimic mai plăcut ca o zi pierdută printre rândurile de la magazine. Şi nu-mi pasă dacă nu se referă la toţi… e tipic femenin.
Fericit este omul care poate visa.
Fericit este omul care greşeşte, după, el înţelege preţul vieţii.
Fericit este cel care poate să plângă, să plângă în poalele mamei.
Nu avem dreptul să ne plângem de lipsa acesteia))
Orice moleculă a acestei stări se află în toate mărunţişurile. Chiar şi în pietrele care ne gâdilă tălpile, chiar şi în căzătură, chiar şi în timp.
Iar dacă totuşi am ajuns să ignorăm toate cele menţionate şi alte sute şi zeci de motive, gândeşte-te că un copil e în stradă, iar fericirea lui începe cu  încă o zi supraveţuită, cu o bucată de pâine, cu un aşternut.
Mulţumirea de sine şi de ceea ce ne înconjoară… e izvorul stărilor pozitive.
Atât timp cât ne mai lucrează inima suntem şi sursă şi ţintă de fericire.
Doar atât.