Dor...

Ai simtit vreodata ca ti-e asa de dor de cineva incat a-i fi in stare sa il scoti din vis pentru a-l imbratisa? Te-a durut vreodata intreg corpul deoarece nu mai suporta dorul de o anumita persoana? Mi-e dor de gustul tau, mi-e dor de zambetul tau, mi-e dor de glasul tau, mi-e dor de tot... mi-e dor de locul pe care il ocupi in viata mea. Si irosesc cuvantul dor pe atat de multe alte cuvinte reci, incat nu stiu ce mai ramane din acel fior care imi e strigat de fiecare celula din corp? E ceva ce e mai presus de verbul ,a dori', ceva ce a ajuns o nevoie, asa cum apa e o necesitate. Sa nu numesc capriciu sau obsesie, ceva ce ma tine treaza nopti intregi, ceva care ma face sa ma simt incompleta... Nu e dorinta, capriciu sau obsesie... E ceva ce ma bantuie la fiece ora din zi sau din noapte, ceva ce imi tine loc de hrana si apa, ceva ce ma fascineaza atat de tare incat mi-e frica sa inchid ochii ca sa nu ii pierd nici un minut din farmec. Mi-e dor sa ma las purtata pe aripile vantului pentru a ajunge in gandul tau... Mi-e dor sa ma invelesc in fiecare seara cu umbra inimii tale... Mi-e dor sa ascult ciripitul pasarilor cu speranta ca imi aduc un mesaj de la tine... Mi-e dor sa ma uit in oglinda si sa vad chipul tau... Mi-e dor sa-ti simt bratele inconjurandu-ma atunci cand imi e frig... Mi-e dor sa-ti aud vocea in cea mai mare aglomeratie... Mi-e dor sa-ti simt gustul sarutului in toti porii pielii mele... Si toate astea inca la distanta... Oare voi gasi vreun leac pentru dor... in absenta ta? Nu. Ceva nu e in ordine. Ceva lipseste, sufletul meu stie... Incepe sa iti simta si mai tare lipsa. Numele tau imi apare din nou pe buze. Esti parte din mine si asta nu mai pot ignora... Doamne, cat imi e dor de tine...