Nu mai vreau sa citesc,ma doare capul,okii si fundul. citesc,citesc,citesc.............. nu ma intrerupetzi varog,k au inceput seminarele si nu reusesc sa le citesc pe toate....... salvatzima din toate astea...... na,poftim.... trecetzi cu vederea un pik prin ceia ce trec eu, admiratzi ceiea ce citesc eu acuma, sh credetzima, nui kiar placuta starea asta.......
Un roman existentialist clasic, in ciuda faptului ca autorul insusi nu a fost de acord cu aceasta eticheta, considerandu-se “un luptator impotriva nihilismului” mai curand decat un existentialist. Nascut in Algeria si cu radacini nord-africane, Camus parcurge un drum tipic pentru multi oameni de cultura francezi din generatia sa: inscrierea in partidul comunist, iesirea din miscarea comunista dar fara parasirea “stangii”, apoi integrarea in diverse actiuni de lupta impotriva totalitarismului, fie el comunist, nationalist sau imperialist, mergand pana la miscari anarhiste. Aceasta experienta de viata si aceasta atitudine socio-politica a lui Camus definesc si operele sale literare. Camus este, alaturi de alti scriitori si filosofi din generatia sa, printre cei care au definit notiunea filosofica de “absurd” si reactiile umane la absurd: viata pare sa nu aiba logica, nu avem in niciun fel controlul si in acest fel conditia umana este precara pana la absurd. Cam aceasta este teoria pe care, inclusiv in “Ciuma”, o prezinta Camus (dublata totusi de o nota pozitiva a solidaritatii umane, fie ea si vremelnica, in fata nenorocirii). Nu neaparat ca as impartasi acest tip de gandire care apartine unei epoci ciudate si tragice din istoria omenirii, definita prin schimbari globale majore cum ar fi aparitia miscarilor fasciste dar si a bolsevismului si apoi evolutia lor catre suprematie mondiala intr-un interval de timp foarte scurt, perioada in care parea clar ca omul ca si individ nu mai avea vreun control asupra evenimentelor sau asupra propriei vieti. Evident, ca si alte opere de aceeasi natura, Ciuma poate fi interpretata in mai multe moduri, de la sensul strict al propagarii epidemiei din Oran din anii ’40, pana la o reprezentare metaforica a luptei Rezistentei franceze impotriva ocupantilor nazisti in al doilea razboi mondial. In plus, interpretarile sunt diverse chiar la nivelul enunturilor individuale, pentru ca, oarecum la fel ca in Procesul lui Kafka, chiar frazele individuale au semnificatii multiple, una dintre aceste semnificatii fiind in general alegorica si cu trimitere la conditia umana.
