122 zile

Miine se vor implini cele 122 de zile de cind am calcat pragul universitatii,de cind am devenit si eu studenta.
Unde am nimerit intrun colectiv extraordinar, aici le-am cunoscut pe scumpele mele prietene Lenka si Lenutza.
Aici e viatza mea, alaturi de prieteni si colegi,alaturi de ceia ce doresc sa devin si tind ca sa ajung...
Le multumesc pt faptul k mereu imi sunt alaturi si stiu k mereu pot conta pe mine atunci cind au nevoe... Desigur ca sh  scumpul nstru Nicushor, care stie a ne inveseli sunind noaptea si facind cite o farsa..
Mai nu am uitat si de "Spicika Patrashiteli" Vladutz al nostru, cel care ne suporta asa cum suntem noi, rele sau bune ...
A trecut deja jumate de an de cind suntem impreuna, dar parca a trecut o veshnicie si parca ne cunoastem inka de mici, Prieteni.
Fitzi cu okii pe noi,pt ca curind........ Curind.... :D
Inpreuna cu Niku,Elynn si Vlada ne vedem pe un blog comun,al Jurnalistilor...
Hey,apropo,miine e ultima zi din anul 2010, hai sa il petrecem cit se poate de bine, impreuna cu prietenii,familia, si toti cei dragi...
Sarbatori fericite tuturor... Va iubesc mult iepurashii mei....

si iarasi ninge...

Uite ca deja e si 28,peste citeva zile va veni un nou an, cu noi realizari cu aceleasi ginduri si cu altele 3 examene.
                 Nu va pot reda prin cuvinte cit de frumos este afra, totul e alb,nins,ca intr-o poveste. Doar aici la tzara poti vedea adevarata iarna, doar aici poti trai intr-o atmosfera de sarbatoare cu adevarat fantastica.
Am iesit de dimineata afara sa admir zapada, copii deja erau la saniush, toti cu nasucurile rosii,cu caciuli cu manushele si fulare colorate :)
De sarbatori, in ce casa intri vezi brazii ornati cu tot felul de ghirlande si globulete care mai de care mai colorate si mai aranjate cu diferite modeluri.
Iarna, te iubesc  :))))

Go BaBy Go

Home Sweet Home

Insfirsite ma vad sh eu acasa.
Patul ma astepta,e atit de bine sa stii ca cineva te asteapta acasa, sa te revezi cu colegii de liceu, cu prietenii din adolescenta, cu familia si rudele, e atit de bine acasa...
Am asteptat cu nerabdare sa ma vad ajunsa acasa,chiar daca stiu ca starea asta nu va dura mult, miine - poimiine poate ca voi dori sa ma reintorc la Chisinau, oricum acasa e cel mai bine...

Eu nu am fost un  copil chiar cuminte. Ai mei nu aveau posibilităţi mari, dar Crăciunul era respectat cu sfinţenie în familie. Fiind cel mai mic copil,  eram cea mai răsfăţata. Când eram mica nu puteam să dorm noaptea de emoţie, iar a doua zi după ce găseam cadourile plângeam că nu l-am văzut pe Moş Crăciun.

Acuma nu este chiar asa, singura mie imi fac cadouri sh deja nu mai cred in Mos Creciu, insa asta nu ma opreste sa vizes ,mai alesin seara de creciun...
Doresc tuturor un creciun fericit si multe realizari in viitor....
Ne vedem curind, cu cele mai super cadouri de creciun.... (pupici)

Intre esec si celebritate !!!

Mai "rasfoind" eu pe net,mai ales pe YouTube, am dat de un video pe care il vazusem eu cu vreo 2 ani in urma, poate ca si voi cunoastetzi faza cum renumita cintareatza Katy Perry care cade  in torta???
Piesa "I Kissed a Girl" a transformat-o pe Katy Perry dintr-o anonimă într-o super vedetă internaţională.
Pe lângă succesul piesei cu versuri pline de aluzii sexuale, Katy Perry a reuşit să cadă de pe scena unui spectacol transmis în direct la TV ceea ce i-a atras şi mai multă publicitate, s-a aflat şi pe prima poziţie a topului căzăturilor de pe scenă.:) :D
La finalul piesei "I Kissed A Girl", artista se aruncă în tort iar încercările ulteriore de a ridica sunt soldate doar cu eşecuri. Katy Perry a participat în octombrie 2008 la cea de-a şaptea ediţie a "MTV Latin America Awards", găzduită de Auditoriul Telmex din Guadalajara, Mexic, acolo având loc celebra scenă.

Momentul delicat prin care a trecut artista a fost comentat de presa din întreaga lume şi toţi s-au întrebat dacă nu cumva a fost regizat.
Astfel se face că după o piesă, Katy Perry a ajuns să fie pe buzele tuturor. De la viaţa profesională, până la cea personală, artista a fost o prezenţă constantă în presa din întreaga lume.

La multi ani...... 2011 ☃ ☃ ☃

Se apropie si sarbatorile de iarna, curind e mult asteptatul Anul-Nou...
Sper ca in acest nou an sa incep sh o noua pagina in viatza mea....
Sunt plictisita de toate, mai ales de...... nu vreau sa zik, k cineva cu sigurantza se va supara.
Nu am timp de nimik,  nici chiar sa scriu pe blog...
Din 2011 va promit ca vin cu ceva nou pentru voi. Inca e secret, pina atunci va tin in suspans pe totzi, asteptatzi  noua mea surpriza...
O.K.
Va las sa visatzi....
La multi ani...... 2011 ☀ ☁ ☂ ☃ ☃

No promisses....

Zilnic stau sh ma gindesc, ce oare caut eu in viata asta???
1. Serviciul meu ideal,pe care incurind il voi avea
2. Familia iubitoare, pe care deja o am inka din februarie 1992
3. Prietenii adevarati, pe care inka ii mai caut
4. Insa marea mea dragoste nu o mai caut, caci nu cred in dragoste.
Iarasi ma apuca melancolia, imi este dor de prieteni, de familie, de toti cei care cindva m-au facut fericita. Insa imi este frica ca daca asi intoarce innapoi clipele frumoase, impreuna cu ele se vor intoarce inapoi si cele rele.
Greselile mele din adoleshcenta,marile certzi cu parintii, prima dezamagire in dragoste,prima tradare de prieteni, prima mea petrecere la care m-am imbatat si nu tineam minte cum am ajuns acasa, primul meu sarut,prima mea lacrima varsata pt un baiat.......
De ce anume acuma mi-am amintit de toate astea?
De ce asi vrea sa scap de unele amintiri?
Am crescut, simt cum ceva sa schimbat in mine,in capul meu.
Nu mai gindesc asa cum gindeam acum 6 luni in urma.
Totusi sunt deja alta, mult mai diferita de cea care am fost...
Dar totusi in suflet sunt aceiasi Marincik pe care voi o stiti, mereu glumeatza, vorbareatza si plingacioasa :D
Iubitzi-ma asa cum sunt,buna sau rea. Oricum eu va iubesc pe toti voi, dragii mei Prieteni, Parinti ,Colegi, si citorii blogului meu....

A voastra blogheritza Marincik...

Let it Snow!

Mai sunt inca 13 zile sh intran intrun nou an, pina acuma nu simteam amosfera sarbatorilor de iarna, insa acum citeva zile de cind ninge neincetat,pe strada ard luminitele, si in camera miroase a brad proaspat sh portocale,deja intru si eu in nu doar cu gindul,ci si cu trupul in atmosfera sarbatorilor de iarna.
Plus la toate astea va ofer sa savurati sh o piesa...

6:2-1

Hey,ce va gruzitzi,ce-i cu pesmismul ista???
     Iaca gata,o tecut si primul meu examen de la facultate,cu mare greutate am trecut sh de asta, atita stres si ginduri negative,atitea nopti nedormite... Uite sh azi, ora 7,timpul potrivit pt a ma pregati de plecarea la univer, ajungind acolo sh primind acea foaie de ex,am ramas shokata, bay cei cu toate astea??? Unde ati mai vazut asa citate??? Cum sa le comentezi, daca in romina nu stii ce sa scrii,nici nu mai zik de engleza..."Pe4alino"
     Din cele 6 examene preconizate pt noi,3 pina la anul nou,iar alte 3 dupa, unul deja lam trecut,sper k totul va fi ok sh la urmatoarele 5...
       Succese mari tuturor studentilor, mai alescelor din anul 1....

Sa intimplat...

Nuuuu,nu trebuia, am fugit mereu de asta, nuuu, de ce acuma, de ce??? Nuuuu, nu el,e o greseala, o doamne, ce sa ma fac?
Uite ca sa intimplat sh ceia ce nu vroiam, ceia de care fugeam toata viata, ma asteptat dupa coltz sh ma lovit in inima, acel cupidon, acea sageata...
Acuma stau sh pling, Daaaa, mam indragostit, sunt cea mai proasta din luma asta, eu niciodata nu am fost in asa stare,cei cu mine, nu am pofta de mincare, nu ma pot gindi la nimik altceva decit la el, sh la momentele petrecute impreuna, mai ales cel mai straniu e ca cind aud de "Faraon" parca lasi vedea pe el in oki, da,da....

Nu am vrut deloc sa ma indragostesc, mai ales acuma inainte de examene, nu ma pot concentra la lectii,la tot ce se petrece in jurul meu... Aseara.... Mdea, a fost frumos...
El atit de tandru, atit de gingash, atit de cuceritor, atit de galant, toate idealurile intrukipate doar intrun trup,suflet,inima,buze.... Mmmm,cit despre buze, atit de moi, dulci sh..... :(
Iar ma gindesc la el, iar nu mai am chef de vorba cu nimeni, prima data trec prin asa stadie, de a nu vedea nici tastatura la laptop, da ii vad doar chipul, el NU stie de asta, poate ca nici nui cazul??? Mie frica sa afle cineva din cunoscutii lui / nostri, caci cu siguranta va afla sh el, dar nu vreau ca cineva sa isi bata jok de mine sh de ceia ce simt (pe care nu vreau sai zik pe nume, adica "iubire")
La naiba, mi-am promis mie odata sh pt totdeauna k nam sa ma indragostesc sh nam sa stiu cei asta dragoste, suferinta din dragoste sh toate celelalte, dar de ce acuma, sh de ce anume el, cea mai nepotrivita persoana, in cel mai nepotrivit lok...
Am nevoe urgent de un psiholog, de cineva care sa ma scoata din  acest "Trans" in care am intrat inka de duminica, din care nam esit nici pt o secunda, noaptea am insomnie,si tot din cauza lui. Duminica pt k am stat toata noaptea la "palavrageala", pt k nici eu nu prea doream sa dorm din simplu motiv k oricum peste o ora trebuia sa ma trezesc si sa plec la univer,iar el la serviciu,apoi intro asa companie (adica cu el) nu tii urit niciodata, si nu te va lasa sa te plictisesti. Mai multe nici nu pot sa scriu,okii mi sau umplut de lacrimi, la naiba, si asta tot cindva mi-am promis ca nam sa pling din cauza baetilor, de fapt asta niciodata nici nu a fost.

Sunt o mare plingacioasa, pai de fapt sh nui de mirare, sunt nascuta in zodia "varsator" asa k apa e ceva mai scump sh decit aierul pe care-l respir...
Apa - zapada, ce mai conteaza, mdea, acea joaca cu zapada de aseara, sau mai bine zis deja de azi noapte a fost fenomenala, cineva inka mia si zis k parca eram 2 indragostiti,dar din pacate din acesti 2 doar eu sunt indra**** nici nu pot spune acest cuvint,mie frica...
Azi la baie nici parul nam vrut sal spal, k inka mai e imbibat cu mirosul lui, o compinatzie de parfum frantuzesc si tigari din cele mai alese... Miros imbatator...
Nu mai pot asa,ce sa fac?
Azi un prieten mi-a dat un sfat , ceva de genul : "Pai ceia ce vreai trebuie sa realizezi....Barierele se dau la o parte.. "
Добейся своего...
не стена...подвинится..
так Что...
Флаг те в руки..
Pai da daca macar asi sti pt ce lupt, nam reusit sa vorbesc cu el pe tema asta, poate k nici nu se stie daca aveam sa vorbim noi despre asta?
De asi sti macar daca asta a fost ceva cu un viitor, sau asta e doar o petrecere,sh o distractie impreuna, oare ce sa cred, nu inteleg ce se petrece la el in minte,poate k eu nici nus pe acolo, macar k amintire de la o petrecere???
Cea mai mare greseala a mea a fost sa ma indragostesc..... Iar acuma,la moment cea mai mare greseala e ca sufer din cauza asta...
Eu, cea care niciodata nu am crezut in dragoste, care nici nu credeam vreodata ca voi ajunge sa iubesc...
Sper ca totul sa fie trecator, doar un vis, doar un vint, doar o suflare.....

Un omuletz sfint pt mine...

    Aceasta postare e dedicata unui omuletz foarte drag  mie,o persoana ce ma face sa zimbesc de fiece data cind vorbesc cu ea, da este vorba despre o fata, o prietena de suflet, un ingerash.....
    Mya (Mihaela Mindicanu)
Imi este foarte dor de ea, cu prezenta ei si viata imi merge mai bine. Ne cunoastem de mici,si de atunci am inceput a prieteni, mai intii la gradinitza (nu gasesc poza unde noi de vreo 6 anishor cu flori in mina ne pozam pe un scaun)  apoi in clasele primare, ca mai apoi in clasele gimnaziale (si acuma mai tin minte k am stat alaturi, doar k in rinduri diferite sh am scris ex in cl 9, le dadeam de copial altora scriind pe rigla) si la urma la liceu,aici ne-am apropiat sufleteshte sh mai mult,impreuna eram la petreceri, la scoala (dimineata cind ne duceam la scoala mereu treceam pe la dinsa sh impreuna plecam spre soala) discoteca sh acuma ne tine minte cite distractii sh nenbunii am avut noi (eu eram un fel de stilist al ei,imi placea sa o ajut cind avea nevoe de mine)

Acuma suntem foarte departe, eu la Chisinau ,ea la Bucuresti, dar nu cred k distanta ne indeparteaza una de alta, ea e cel mai scum sufletzel pt mine.
  E cea care....Daca sunt suparata si o sun....Nu ma respinge...Ci ma asculta cu rabdare....Si imi  da numai sfaturi bune....
Ea e singura  care ma asculta...Fara sa ma respinga ....Pentru aceste fapte o iubesc mult....Si mai sunt foarte multe....Pe care sincer...Nu le pot exprima prin cuvinte....Pentru ca prietenia ei...Nu poate fi exprimata in cuvinte....Si nu cred k poate fi exprimata in nimic....Pentru ca este incomparabila...:X Dar cel mai mult...O iubesc pentru faptul ca ea ma intelege....Si ea m-a invatat ca atunci cand imi e greu....Sa nu fac altceva decat sa ZAMBESC:X

Mya, vina mai repede acasa, imi este foarte dor de tine, nu mai am rabdare s vina sarbatorile de iarna ca sa te revad...

Tristetze de Decembrie

Nu stiu cu ce sa incep,am atitea e spus. Undeva de o saptamina poate incerc sa scriu ceva pe blog, dar nu mi se primeste, mereu incep sa scriu sh parca ma blochez, acuma sper k voi reusi sa scriu pina la urma ceva.

Sunt trista, disperata,nu am dispozitie, am nevoe de atentie,de prietenii mei de la liceu, de distractii,petreceri sh veselie, unde-s toate astea?  ma enerveaza mereu cind totul nu merge asa cum trebue, asa cum imi doresc eu,sau macar asa cum a mai fost, incerc sa scap de rutina de zi cu zi. Pentru a ma scufunda in amintiri sh a avea curajul sa termin cu postarea asta, mereu  incep sa ascult muzica si nu una oarecare da anume  Evanescence , e ceva aici in cintecele astea care ma face sa ies din limetele mele, sa las sa plutesc in gind. la moment ascult kiar "  missing " ...

Curind se apropie sarbatorile de iarna dar eu nu ma bucur de asta, anul acesta voi petrece creciunul singura,precum si anul-nou sh celelalte sarbatori,straniu nu? dar uite k prietenii  mei cei de acolo de acasa sh cei de laliceu, au uitat de mine, sau poate k nici nu doresc sa-si aminteasca, iar cei de aici de la kisinau au ei prietenii lor, familia, si eu nu intru in graficul lor de sarbatori. E si normal, cine sunt eu pentru ei? O simpla colega de grupa, de torent,de camin.
Sunt distrusa pedinauntru, ma mistue un gind, poate sa-mi vind si eu sufletul precum Dorian Gray???
Cea care mereu eram inconjurata de o multime de prieteni, nicioadata nu eram singura, mai ales de srabatorile de iarna,iar anul acesta uite k si sa intimplat, nu inteleg de ce? poate k toti au asteptat plecarea mea la chisinau ca sa nu mai comunice cu mine? Vreau e evadare din viatza mea pe care o traesc aici. Acuma cind sriu toate asta lacrimile curg shiroaie pe obraz, duk dorul prietenilor de acasa, duc dorul petrecerilor de acolo, sh de toate ce au fost, dar oare ei imi duc dorul mie??? Scriu,scriu si iar scriu, dar pt ce,oricum ei asta nau sa citeasca, nimeni no sa citeasca blogul, toti sunt preocupati de nevoile sale, de asi reclama blogul lor, de a se lauda pe ei, de ce la univer se comporta de parca nu am fi prieteni(e) mereu cineva tre sa se creada in fruntea altora,chiar daca nui asa. Sunt puetrnica la toate injuraturile, intimplarile,la toate ofensarile, dar nus puternika la ceia ce priveste singuratate. Atunci cind am nevoe sa stau singura, sa meditez, sa visez, atunci e bine, dau uite cind vine vorba de sarbatori, petreceri, intilniri, plimbari, discutii de suflet, zimbete, aici singuratatea mie rival, ma lupt cu ea. Inima mea nu mai suporta toate asta, pe zi ce trece e tot mai slaba sh mai slaba, mai frinta sh mai frinta, nici medicamentele no mai poate reface, medicii se sparie de mine cind ma duk la control.
Doar cafeaua mia mai ramas fidela, dimineatza, la ameaza, seara, mereu ea imi este alaturi, bizar da? dar uite k doar ea ma scoate din transul acesta, din suferinta asta, citisem o nuvela in care acolo un mosh la orice intrebare raspundea "las cai bine" precum o fac si eu, niciodata nam s pot spune cei cu adevarat la mine pe suflet, cei cu mine cu adevarat, am nevoe de un psiholog, care sa ma asculte, k altii nu sunt in stare sa ma asculte.Innebunesc zilnik tot mai tare, nu pot sa evadez din toata nebunia asta, e negru totul in jurul meu, doar singele meu poate sa coloreze ceva, nimeni nicodata nu sau gindit k eu sufer,zilnik sufer, acesta postare trebue citita cu durere,cu tristetze, asa cum am sh scriso eu, uite k acuma iar imi curg lacrimile, deja al 2-lea paket de shervetzele il termin, imi place sa pling, e in stilul meu de a ma linisti sh a zimbi 5secunde dupa asta, mai mult nu pot. Cind sunt, mai bine zis eram,cu prietenii era altfel, zimbeam mai mult, eram mai fericita, dar de ce nimeni nu ma poate intelege? sunt pierduta, vreau o solutie contra nebuniei mele psihice, vreau o solutie contra iubirii. 
Apropo,cit despre iubire, da, ati citit corect,nu vreau sa mai iubesc, mam dezamagit in dragoste, am invedere nu doar de dragostea fata de un baiat,ci sh cea fata de prieteni, in genere,nu vreau sa  mai iubesc, mereu sunt tradata de prieteni,iubit, ei mereu ma fac sa sufer, sa pling. Sh de ce mereu imi vine in gind sa ma sinucid??? De mult ash faceo, dar prea mult imi iubesc parintii pt a o face, desi citeoadata imi pare k e o nebunie toata asta, viatza mea e o nebunie, pe care nu vreau so mai traesc, pe care vreau so uit, oare eu merit toate astea??? poate k cine mii prieten adevarat niciodata nu va lasa toate astea sa-mi innece sufletul, dar unde-i acel adevart prieten???
Scriu Adio, ca nu se mai shtie ce va fi, imi astept sfirsitul, toti fug de el, dar eu il astept....

Adio...

"Casa M"

Ieri, neavind dispozitie (ca deobicei) am decis sa ma duc  la Centrul de Cultură şi Artă „Ginta Latină”, acolo mia propus sa plec profesorul meu C.Schiopu, care zicea ca va fi un spectacol superb,sub numele de "Casa M" . Proiectul, realizat cu susţinerea OSCE Moldova şi Centrul de Arte Coliseum, este un spectacol care aduce în faţa publicului problema acută a violenţei în familie din Republica Moldova.

Creaţie a tinerei regizoare Luminiţa Ţâcu şi a unui grup de actriţe talentate, piesa Casa M reprezintă un colaj de istorii personale dureroase povestite fără ocolişuri de patru femei care au trecut prin calvarul abuzului şi violenţei în familie. Mame bătute de soţi, odrasle agresate fizic şi indiferenţa oamenilor, astea sunt motivele importante abordate pe scenă. Decorul şi atmosfera sunt formate din mijloace neobişnuite: o bicicletă, borcane masive, ritmuri de hip-hop, poezie şi muzica lui Bryan Adams (preferata mea). Merită văzut modul în care personajele combină şi folosesc toate acestea elemente în contextul unei teme atât de grave.
Dupa vizionarea acestui minunat spectacol, la care am plins aproape ca la toate scenele, a avut loc discuţii la tema violenţei. 

Casa M este un text contemporan, care vorbeşte despre viaţa femeilor care au suferit de pe urma violenţei în familie.
Spectacolul este bazat pe interviuri realizate cu persoane reale şi este scris în tehnica verbatim a teatrului documentar. Interviurile au fost realizate de echipa de creaţie la Chişinau, în localităţile rurale, cît şi la închisoarea de la Ruşca.
Regie – Luminiţa Tîcu
Cu Mihaela Strîmbeanu, Jana Puica, Ina Surdu şi Irina Vacarciuc.

Frica de Clovni :)

Va iubesc...

Sunt 2 pesoane in viata mea la care tin foarte mult, aceste persoane sunt Sora si Cumnatul...
Niciodata nu mam gindit ca chiar daca ma cert cu sora, nu prea ne impacam cu cumnatul, oricum ii iubesc mult..
Cel mai bizar ar fi ca de mult am vrut sai fac un locushor la mine pe blog caci ma mindresc cu tine,draga surioara.
Aceasta prima zi de iarna e dedicata tie, impreuna cu acesti fulgi si impreuna cu dragostea mea (K)

Intr-o seara seram cu prietenii, sh am decis sa facem o incercare, "Adevar sau Provocare" eu desigur k mi-am ales adevarul, dupa care a urmat sh intrebarea pt mine, care suna cam asa: "- Daca ar trebui sa impartesc cu sora acelash loc de munca, daca sunt pusa la alegere, sau job-ul mie,sau il cedez  Cristinei  (sora mea)??"  Concretizez k job-ul consta in a fi prezentatoare la o emisiune, ceia ce eu acuma invat,la Jurnalistica...
Eu repede am raspuns k nu,adica oricum eu lam meritat,e visul meu, sh nicidecum nui dupa specialitatea ei."
Chiar daca am constientizat ceia ce zic,si in suflet suna astfel " Dsigur k ii dau ei, pt o iubesc mult, sh sunt gata la orice pt ea" Insa orgoliul meu ma facut de rusine,am vrut sa demonstrez k pentru mine inseamna mult ceia la ce studiez, dar nu am mentionat ca si mai mult inseamna pt mine familia...

.....Te iubesc Cristy,mult de tot.

Прощальное письмо......

"Если бы на одно мгновение Бог забыл, что я всего лишь тряпичная марионетка, и подарил бы мне кусочек жизни, я бы тогда, наверно, не говорил все, что думаю, но точно бы думал, что говорю. Я бы ценил вещи, не за то, сколько они стоят, но за то, сколько они значат. Я бы спал меньше, больше бы мечтал, понимая, что каждую минуту, когда мы закрываем глаза, мы теряем шестьдесят секунд света. Я бы шел, пока все остальные стоят, не спал, пока другие спят. Я бы слушал, когда другие говорят, и как бы я наслаждался чудесным вкусом шоколадного мороженного.

Если бы Бог одарил меня еще одним мгновением жизни, я бы одевался скромнее, валялся бы на солнце, подставив теплым лучам не только мое тело, но и душу. Господь, если бы у меня было сердце, я бы написал всю свою ненависть на/ ко льду и ждал пока выйдет солнце. Я бы нарисовал сном/мечтой Ван Гога на звездах поэму Бенедетти, и песня Серрат стала бы серенадой, которую я бы подарил луне. Я бы полил слезами розы, чтобы почувствовать боль их шипов и алый поцелуй их лепестков. .. Господь, если бы у меня еще оставался кусочек жизни, я бы НЕ ПРОВЕЛ НИ ОДНОГО ДНЯ, НЕ СКАЗАВ ЛЮДЯМ, КОТОРЫХ Я ЛЮБЛЮ, ЧТО Я ИХ ЛЮБЛЮ. Я бы убедил каждого дорогого мне человека в моей любви и жил бы влюбленный в любовь. Я бы объяснил тем, которые заблуждаются, считая, что перестают влюбляться, когда стареют, не понимая, что стареют, когда перестают влюбляться! Ребенку я бы подарил крылья, но позволил ему самому научиться летать. Стариков я бы убедил в том, что смерть приходит не со старостью, но с забвением. Я столькому научился у вас, люди, я понял, что весь мир хочет жить в горах , не понимая, что настоящее счастье в том, как мы поднимаемся в гору. Я понял, что с того момента, когда впервые новорожденный младенец сожмет в своем маленьком кулачке палец отца, он его больше никогда его не отпустит. Я понял, что один человек имеет право СМОТРЕТЬ НА ДРУГОГО С ВЫСОКА только тогда, когда он ПОМОГАЕТ ЕМУ ПОДНЯТЬСЯ. Есть столько вещей, которым я бы мог еще научиться у вас, люди, но, на самом-то деле, они вряд ли пригодятся, потому что, когда меня положат в этот чемодан, я, к сожалению, уже буду мертв. Всегда говори то, что чувствуешь, и делай, то что думаешь. Если бы я знал, что сегодня я в последний раз вижу тебя спящей, я бы крепко обнял тебя и молился Богу, что бы он сделал меня твоим ангелом-хранителем. Если бы я знал, что сегодня вижу в последний раз, как ты выходишь из дверей, я бы обнял, поцеловал бы тебя и позвал бы снова, чтобы дать тебе больше. Если бы я знал, что слышу твой голос в последний раз, я бы записал на пленку все, что ты скажешь, чтобы слушать это еще и еще, бесконечно. Если бы я знал, что это последние минуты, когда я вижу тебя, я бы сказал: Я люблю тебя и не предполагал, глупец, что ты это и так знаешь. Всегда есть завтра, и жизнь предоставляет нам еще одну возможность, что бы все исправить, но если я ошибаюсь и сегодня это все, что нам осталось, я бы хотел сказать тебе, как сильно я тебя люблю, и что никогда тебя не забуду. Ни юноша, ни старик не может быть уверен, что для него наступит завтра. Сегодня, может быть, последний раз, когда ты видишь тех, кого любишь. Поэтому не жди чего-то, сделай это сегодня, так как если завтра не придет никогда, ты будешь сожалеть о том дне, когда у тебя не нашлось времени для одной улыбки, одного объятия, одного поцелуя, и когда ты был слишком занят, чтобы выполнить последнее желание. Поддерживай близких тебе людей, шепчи им на ухо, как они тебе нужны, люби их и обращайся с ними бережно, найди время для того, чтобы сказать: “мне жаль”, “прости меня”, “пожалуйста и спасибо” и все те слова любви, которые ты знаешь. НИКТО НЕ ЗАПОМНИТ ТЕБЯ ЗА ТВОИ МЫСЛИ. Проси у Господа мудрости и силы, что бы говорить о том, что чувствуешь. Покажи твоим друзьям, как они важны для тебя. Если ты не скажешь этого сегодня, завтра будет таким же как вчера. И если ты этого не сделаешь никогда, ничто не будет иметь значения. Воплоти свои мечты. Это мгновение пришло"