Curind se apropie sarbatorile de iarna dar eu nu ma bucur de asta, anul acesta voi petrece creciunul singura,precum si anul-nou sh celelalte sarbatori,straniu nu? dar uite k prietenii mei cei de acolo de acasa sh cei de laliceu, au uitat de mine, sau poate k nici nu doresc sa-si aminteasca, iar cei de aici de la kisinau au ei prietenii lor, familia, si eu nu intru in graficul lor de sarbatori. E si normal, cine sunt eu pentru ei? O simpla colega de grupa, de torent,de camin.
Sunt distrusa pedinauntru, ma mistue un gind, poate sa-mi vind si eu sufletul precum Dorian Gray???
Cea care mereu eram inconjurata de o multime de prieteni, nicioadata nu eram singura, mai ales de srabatorile de iarna,iar anul acesta uite k si sa intimplat, nu inteleg de ce? poate k toti au asteptat plecarea mea la chisinau ca sa nu mai comunice cu mine? Vreau e evadare din viatza mea pe care o traesc aici. Acuma cind sriu toate asta lacrimile curg shiroaie pe obraz, duk dorul prietenilor de acasa, duc dorul petrecerilor de acolo, sh de toate ce au fost, dar oare ei imi duc dorul mie??? Scriu,scriu si iar scriu, dar pt ce,oricum ei asta nau sa citeasca, nimeni no sa citeasca blogul, toti sunt preocupati de nevoile sale, de asi reclama blogul lor, de a se lauda pe ei, de ce la univer se comporta de parca nu am fi prieteni(e) mereu cineva tre sa se creada in fruntea altora,chiar daca nui asa. Sunt puetrnica la toate injuraturile, intimplarile,la toate ofensarile, dar nus puternika la ceia ce priveste singuratate. Atunci cind am nevoe sa stau singura, sa meditez, sa visez, atunci e bine, dau uite cind vine vorba de sarbatori, petreceri, intilniri, plimbari, discutii de suflet, zimbete, aici singuratatea mie rival, ma lupt cu ea. Inima mea nu mai suporta toate asta, pe zi ce trece e tot mai slaba sh mai slaba, mai frinta sh mai frinta, nici medicamentele no mai poate reface, medicii se sparie de mine cind ma duk la control.
Doar cafeaua mia mai ramas fidela, dimineatza, la ameaza, seara, mereu ea imi este alaturi, bizar da? dar uite k doar ea ma scoate din transul acesta, din suferinta asta, citisem o nuvela in care acolo un mosh la orice intrebare raspundea "las cai bine" precum o fac si eu, niciodata nam s pot spune cei cu adevarat la mine pe suflet, cei cu mine cu adevarat, am nevoe de un psiholog, care sa ma asculte, k altii nu sunt in stare sa ma asculte.Innebunesc zilnik tot mai tare, nu pot sa evadez din toata nebunia asta, e negru totul in jurul meu, doar singele meu poate sa coloreze ceva, nimeni nicodata nu sau gindit k eu sufer,zilnik sufer, acesta postare trebue citita cu durere,cu tristetze, asa cum am sh scriso eu, uite k acuma iar imi curg lacrimile, deja al 2-lea paket de shervetzele il termin, imi place sa pling, e in stilul meu de a ma linisti sh a zimbi 5secunde dupa asta, mai mult nu pot. Cind sunt, mai bine zis eram,cu prietenii era altfel, zimbeam mai mult, eram mai fericita, dar de ce nimeni nu ma poate intelege? sunt pierduta, vreau o solutie contra nebuniei mele psihice, vreau o solutie contra iubirii. 
Apropo,cit despre iubire, da, ati citit corect,nu vreau sa mai iubesc, mam dezamagit in dragoste, am invedere nu doar de dragostea fata de un baiat,ci sh cea fata de prieteni, in genere,nu vreau sa mai iubesc, mereu sunt tradata de prieteni,iubit, ei mereu ma fac sa sufer, sa pling. Sh de ce mereu imi vine in gind sa ma sinucid??? De mult ash faceo, dar prea mult imi iubesc parintii pt a o face, desi citeoadata imi pare k e o nebunie toata asta, viatza mea e o nebunie, pe care nu vreau so mai traesc, pe care vreau so uit, oare eu merit toate astea??? poate k cine mii prieten adevarat niciodata nu va lasa toate astea sa-mi innece sufletul, dar unde-i acel adevart prieten???
Scriu Adio, ca nu se mai shtie ce va fi, imi astept sfirsitul, toti fug de el, dar eu il astept....
eu am citit blogul tau...ce zici sa ne vedem duminika?))