Ași zice că sunt fericită, însă mă tem să nu ”deochi” fericirea asta, am însfirșite motive de bucurie, fie ele mici și poate k neînsemnate, însă pentru mine la moment este ceva grandios. Am facut un pas greu și neîncrezut în viațza mea, care a dat și mici roade, și delok nu-mi pare rău de ceia ce am facut, sunt mîndră de mine și mulțumesc lui Dumnezeu că sa îndeplinit, măcar puținul din cele dorite, de azi sunt alta, mai fericită, mai veselă și cu mari emoții, mă gîdelă fluturașii și tot felul de gîzulițe prin stomac.
Poate că acesta e începutul? Poate că din nou totul va fi bine? Poate că de azi nu va mai fi așa de trist ca ultimile 2 luni? Oare ce să mai cred, oare ce să mai fac? Sper și cred în mine și în EL și în cei care mă încurajează și cred și ei în mine. Nu vreau să mă bucur din timp, sunt superstițioasă de felul meu, mă tem să nu sperii fericirea mea. Să fiu sinceră chiar nici nu mam așteptat la cele întîmplate, am cezut că voi fi respinsă... însă uite, azi sunt fericită. O mică picătură de fericire a cazut peste mine, și asta sper să fie doar începutul, aștept ploaia cea torențială de fericire, să stăm alături, îmbrățișîndune și savurînd fiece clipă petrecută împreună.....
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu