Oameni, oameni si iar oameni.
Oameni buni, oameni rai, astea sa fie categoriile in care sa-i impartim?
Nu cred.
Dar cum?
Oameni care promit si oameni care accepta.
Oameni care vad si oameni care nu asculta.
Oameni satui si oameni neinteresati?
Pentru ca promisiunile sunt facute pentru a fi incalcate?
Pentru ca promisiunile neindeplinite dor?
Sau e vina mea ca am incredere in oameni, cuvinte si promisiuni care sunt rostite in graba?
Si poate ca de cele mai multe ori nici macar nu ne dam seama cand facem o promisiune.
Sau cand ne dam cuvantul. Cred ca nu sunt similari acesti termeni promisiune/ cuvant.
Sau poate nici eu nu imi dau seama cata incredere are un om in mine. Neconditionat.
Deci ranim fara sa ne dam seama.
Oare ?
Sau nu mai avem timp sa ne uitam in jur?
Nici sa ascultam. Sau sa ne facem auziti.
Si continui sa urasc oamenii cu o iubire neconditionata.
Pentru ca in fond, inclusiv eu, reusesc sa fac lucruri greu de explicat.
Sa rostesc cuvinte greu de ascultat.
Sa am ganduri greu de inchipuit.
Oare reusesti sa te intelegi pe tine insati privind la altii?
Sau sa te auzi pe tine ascultand in alte parti?
Nu stiu...
Totusi raman intrebari grele, care ma chinuie din ce in ce mai des - Da, chiar pe mine, Marin4ik cea vesela si distractiva.
Aiurea... revin...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu