Nu vreau nimic

Decât să-mi fi aproape. Să trec cu tine pragul casei mele. Şi dintr-o aprigă speranţă să se-mbine, un ideal la care amândoi visăm. Tu să-mi fii şi cald şi umbră răcoroasă, cu tine să mă răcoresc şi să mă învelesc… Şi tu să-mi fii lumină pe-serat, iar ziua să mă acoperi de-ntuneric. Să-mi fii şi ploaie şi ninsoare, şi soare dar şi apă. Să-mi fii vinul cel mai dulce, şi roua dimineţii de primăvară. Nu vreau nici aur, nici rubine, nici palate de cleştar, ci peste ani, bătrâni şi gârbovi, să alegem amintiri frumoase. Şi când o fi să fie vremea, de-a părăsi acest pământ deodată, să ne-aşezăm pe-acelaşi pat şi-aceeaşi pernă, şi s-aşteptăm îmbrăţişaţi finalul…