Un fluture cu aripile frânte

joi, 11 noiembrie 2010
         

         Aş vrea să păstrez amintirile arhivate într-un folder, ascuns bine printre poezii şi melodii, să le păstrez vii şi când dorul revine să deschid o amintire şi să mă afund în ea ca într-un abis .... Ce bine ar fii sa ne arhivăm viaţa...să ştergem ce nu ne place..să păstrăm ce vrem...Am să-i instalez vieţii mele XP-ul!!......iar când ceva nu-mi va place am să dau un restart....şi de fiecare dată când va fi nevoie o voi face....restat ...
Unde se termină povestea noastră ştiu. Dar cum a început  ea? Când ai început să intrii în pielea mea? 
Când m-am pierdut pe mine în tine? Când am început să formăm un noi? Departe...încă mai aud bătăile inimii mele când te-am zărit prima dată.Îmi mai simt încă obrajii roşii şi sudoarea pielii. Îţi aud vocea şi îţi simt privirea pe corpul meu fraged de copil ce căuta  cu înfrigurare alinarea! Apoi totul e poveste, e film, e iubire..mister, frică şi curaj! Un amestec de eu şi tu..un cântec, o poezie.
Te-ai pitit într-un colţ de suflet şi ai rămas acolo.
Sunt asemeni unui fluture strivit în căuşul palmelor tale …
asta e…acum..am nevoie de multă odihnă…în week end o să mă ocup de sufletul meu obosit…
o să-l întreb…să aud ce mai spune…ce doruri mai cară…ce dureri mai simte…
mi-e dor de zile…mi-e dor de nopţi…mi-e dor…de mine….mi-e dor de dor….mi-e dor de zbor  lin....mi-e dor de înălţimi 
Deja aripile mele s-au ridicat pentru  zbor ,asemeni unui fluture scăpat din strânsoarea care-i frângea elanul.....şi voi zbura fără teamă cât mai sus....fără să-mi mai fie frică că voi mai fii strivită în căuşul altor palme.....zbori sufletul meu,zbori

1 comentarii:

Trimiteți un comentariu