Sunt de parca nu sunt....

Se intampla ca fiecare dintre noi sa aiba zile proaste, zile in care nu-ti vine sa faci nimic, zile in care timpul parca...sta...parca se prelinge pe langa tine cu viteza "supersonica" a unui melc, secundele parca sunt ore...minutele parca sunt zile...iar daca atmosfera este completata si de o zi mohorata...tabloul este complet...
Se intampla sa nu ai chef nici macar sa-ti tarai corpul ca sa duci la bun sfarsit activitatile zilnice, indatoririle pe care le ai... sa nu fii in stare sa pastrezi un timp mai indelungat o stare de constienta propriu-zisa, sa simti ca nu esti in stare sa fii atent la cei de langa tine, sa simti ca "nu esti acolo"...sa te dedublezi, corpul tau sa fie acolo, insa gandul, psihicul, sa vrea sa plece, sa alerge peste tot, nicaieri...
Se intampla sa devii iritat de orice, orice chestie care iti este adresata sa t-i se para...agasanta, enervanta...chiar daca, in principiu, este o chestie banala, cum ar fi...."sa duci gunoiul"!
Ceva de genul asta m-i s-a intamplat mie azi, am fost toata ziua..."pe langa"...pe langa orice trecea pe langa mine, pe langa tot ce se petrecea langa mine, pe langa tot ce ma implica in vreo activitate...
Cand am terminat cu lucrul - de parca mi-ar fi stat mintea la lucru - mi-am terminat si doza de energie pe ziua de azi, mergeam, parca teleghidat, eram in maxi-taxi, traficul ingrozitor, radioul se auzea in fundal...Am ajuns in fata blocului, insa tristetea m-a "obligat" sa raman in statie, sa vegetez inca vreo 10 minute, sa visez...la nimic...si sa ma trezesc din acea stare la fiecare sunet de masina mai puternic...
Acum, spre deosebire de starea pe care am avut-o toata ziua, ma simt la fel, fara chef de nimic, nu vreau decat sa ma intind... de fapt nici asta nu cred ca vreau...nu vreau nimic, nu am chef de nimic...o sa astept doar sa treaca ziua, si odata cu ea, sa treaca si aceasta stare...
Nu-mi ramane decat sa ascult piesa baietilor de la Cinema Bizarre....